Si pentru ca m-au rugat niste amice sa-mi continui postarile pe blog, m-am decis ca am adunat cam multe sentimente, povesti si intamplari, incat as putea sa postez macar una. Altfel spus, cea mai importanta si draguta realizare pe anul 2011 nu a fost nota de la BAC sau admiterea la facultate, ci faptul ca am invatat cum e sa iubesti sincer. Dar sa incepem cu inceputul…
Dupa ce am dat bac-ul am plecat pentru o luna in Bucuresti pentru a face pregatire la facultatea la care imi doream sa ajung. A fost o luna extraordinara, in care am cunoscut oameni noi, am muncit mult, am facut ce mereu mi-a placut sa fac, am stat cu verisoara mea, am pierdut noptile, veneam acasa in fiecare vineri cand ma intalneam cu alti prieteni. Ieseam in cluburi, ne distram, ne simteam bine, barfeam, inselam etc. Lunea dis-de-dimineata plecam inapoi la Bucuresti si ma opream cu valiza, mapa, tubul, T-ul si alte ustensile direct la pregatire la facultate, unde ramaneam pana dupa-amiaza. Seara ajungeam si vorbeam cu prietena mea cea mai buna de atunci, cu un amic cu care ma vedeam cand mergeam acasa de fiecare data si cu iubitul prietenei mele. A trecut si acea luna de pregatire si aveam cam 1 saptamana timp pana dadeam admiterea. Teoretic trebuia sa ma intorc acasa vineri, insa prietenul prietenei mele m-a sunat joi sa imi zica ca el are treaba in Bucuresti si daca nu vreau sa merg acasa cu el. Am sunat-o pe mama si i-am zis ca vin cu o zi mai repede acasa. A ajuns si Alin (asa il cheama pe tip) fix cand am terminat pregatirea pe joi, m-a luat in masina, m-a dus la verisoara mea sa-mi iau bagajele si am plecat catre Brasov. Nu a schitat nimic si nu aveam nicio legatura, desi iesisem in cluburi fara prietena mea, de care ulterior se despartise. Si am mers ce am mers si am ajuns pe Sinaia, unde se circula bara la bara. Eram epuizata dupa o luna de munca cu orele si nedormita asa ca am pus capul pe umarul lui si am atipit o fractiune de secunda. Cand m-am trezit el m-a pupat. Am ramas surprinsa, dar nici nu mi-a displacut. Insa in constiinta mea era prietena mea si ce ar zice ea daca ar afla. Ma simteam cumva vinovata pentru ce s-a intamplat, asa ca indata ce am ajuns acasa, i-am dat mesaj sa ne vedem la o cafea. Mi-a zis ca iese, am ajuns in oras, ea nu a venit si mi-a zis ca nu are cum sa ajunga. Asa mi-a facut cam o saptamana, in care incercam sa nu mai am nicio treaba cu Alin, insa el tot incerca sa ma pupe sis a fim impreuna, practic. Dupa aceasta saptamana am decis sa n-o mai caut pe tipa si sa am o relatie cu Alin. Ne-am pus sip e facebook, cum se face (haha) si in momentul doi, primesc pe mess de la prietena asta a mea “puteai sa-mi zici si mie fata” si iese de pe mess. M-am suparat putin si i-am zis ca o saptamana intreaga am chemat-o la cafea, in fiecare zi, sa-i spun ce se intampla si ea m-a tot refuzat. Lucrurile astea nu se pot transmite prin telefon sau mess, ci face-to-face. Din momentul acela, am incheiat orice discutie cu ea si mi-am vazut de relatia mea.
Am aflat ulterior ca Alin ma placea de foarte mult timp si ca…stia cam tot ce facusem in ultimele luni. Da, stiu, cam naspa (haha). Am fost pusi la multe incercari grele de-alungul a 4 luni, ne-am cunoscut, ne-am aflat trecuturile si am incercat sa crestem impreuna si sa invatam de greseli. Acum suntem ca un tot unitar si nu o sa ne vedeti niciodata in cluburi sau baruri unul fara celalalt. Prietenii mei sunt si prietenii lui si ai lui sunt ai mei. Parintii mei il plac foarte mult si mama ii trimite prajituri. Socrii mei sunt niste oameni de milioane cu care radem si ne simtim bine…soacra…ei bine, surprinzator, dar este a doua mea mama.
Cat despre Alin, a fost golan si este…numai ca acum, a ramas golanul meu. Il iubesc enorm, ma simt protejata, facem totul impreuna si sunt mai fericita ca oricand cu el. Cand o sa fim mari vrem sa ne casatorim si sa avem un baietel si o fetita cu care, peste ani, sa dansam pe mese in cluburi. :D
Nu am fost niciodata mai sigura ca el este barbatul pe care l-as vrea langa mine toata viata!
